i've seen things ...

De multa vreme n-am mai fost "cracanat" de-o intrebare. Astazi, insa, m-am blocat instant si ramaneam blocat daca nu ma salva o ploaie absolut fenomenala si brusc incepanda.

Concret, se facea ca, dupa ce-am terminat o scufundare cu delfinii, apare un cameraman (un baiat fin tare si desteptut ). Facea un documentar mai complex cu delfinii din mai multe zone ale lumii si-acum ajunsese p-acilea. Ma vede ca ies din apa, ajunge rapid la mine - n-am avut timp sa fug, ca eram cu butelia in spate. Zice, te rog, te astept de cand ai intrat, hai sa facem niste vorbe. Eu incerc sa scap: vezi, zic, ca-s dresorii pe-aici. Nu-nu, zice, cu tine vreau, stiu eu de ce. Hait zic, nu mi-a iesit. Acuma, ca sa fiu sincer, m-am cam plictisit sa fiu fugarit de toate ziaristele care ma intreaba absolut imbecilistic cum e sa inoti cu delfinii. De parca m-as da cu vreo masina noua. Una, atunci cand i-am zis sa vorbeasca si cu altcineva, mi-a spus ca ea vrea cu mine, ca arat spectaculos in echipamentul de scufundare (!!!) No comment.

In fine, baiatul stia ce vorbeste, vazuse mai multe si, spre surprinderea mea, am avut o discutie tare faina, cu intrebari chiar gospodaresti. Stia deja ca delfinii nu sunt niste ursuleti de plus pe care-i pui sa stea in fund c-asa vrei tu si-a fost de acord cu mine cand i-am spus ca, printre altele, noi ii socotim "colegii" nostri de serviciu.  La final, dupa ce cadem de acord asupra daruirii totale de care trebuie sa fii capabil cand esti cu ei, imi serveste beleaua: dac-ai putea, zice, sa "inlocuiesti" delfinii astia cu un om din jurul tau, cine ar fi acela? In secunda imediat urmatoare intrebarii s-a pornit o ploaie crunta, fara niciun preludiu, ca un sex impetuos si fara justificari. Dupa cateva minute, cand omul a venit dupa mine inauntru, inca eram naucit. Chiar nimeni?!

Eu oricum n-am inteles niciodata de ce se tot cearta unii vis-a-vis de plecarea lui Fish de la Marillion. Am auzit cele mai controversate argumente, ba ca Steve Hogarth ar fi avut voce mai buna decat el, ba ca Fish scria mai bine, oricum, baietii dau bine si astazi, de un mare angajament.

De fapt, prin '95, inainte de-a pleca in Franta, ascultam in draci un album de-al lor (fara Fish) - Brave. N-a depasit, zic, Misplaced childhood, (cu Fish, de data asta).

Si io ce-am vrut sa spun, c-am uitat... aa, da, voiam sa va spun si voua cat ma bucur ca Pete Trewavas a ramas cu ei si inca da un bass cracanator, pe care il cant si eu cu mare placere (si cu ceva chin, deh...)

http://www.youtube.com/watch?v=itNai7Rb2mE
http://www.youtube.com/watch?v=xeoxxpVUQgs&feature=related

Pentru toti cei ce inca se mai intreaba de ce Tutea a spus memorabila replica dinaintea mortii lui.
Si-am incheiat discutia.

http://www.youtube.com/watch?v=a3odUFGqne4&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=J6AEcPg3m00&feature=related

Se intampla urmatorul lucru: azi am inotat imbratisat pur si simplu de Cheng-chen. A observat si Ming ca-i place s-o iau in brate si sa ma duca. Dar, dupa ce ies din apa, devine iar apatica si trista. Maine o s-o scoatem din bazin pentru niste analize. Incep din ce in ce mai mult sa cred ca-i e dor de vechea casa...

De sambata nu mai am casa decat cand dorm. Mi-au venit delfinii si stam cu ochii pe ei ca pe copii. In general sunt bine, baiatul si una din fetite s-au adaptat, dar fata cea mare, Cheng-Chen e cam apatica si nu  vrea sa manance. Ming, dresorul senior chinez, spune ca e posibil sa fie din cauza schimbarii de mediu dar si din cauza faptului ca s-a schimbat mamiferul dominant. Daca in China Cheng-chen era dominanta in grup, acum Ni-Ni, cealalta fetita a preluat rolul asta.

Pana ieri nu voia sa se joace deloc si nici nu manca. Era trista si, de fiecare data cand ma scufundam cu ei, era mai retrasa. Mi-era frica rau sa nu pateasca ceva, acum exact un an Marc mi-a murit in brate, nu cred c-as mai putea trece inca o data prin asta.

Insa ieri, la vreo jumatate de ora dupa ce-am venit la Delfinariu, Pei-Pei, brusc a facut un salt exceptional, urmat imediat de Ni-Ni si chiar de Cheng-Chen. Nu-mi venea sa cred, parca dadeau spectacol. Dupa ce-au mancat de pranz, stateam pe marginea bazinului mangaind-o pe Cheng-Chen. Ming se apropie de mine: are you happy? Yes, raspund, but i'm still worry about Cheng. Imi zambeste si-mi spune c-a observat ca definii se joaca mai mult cand fac cate-o scufundare. Nu vrei sa intri cu ei fara echipament? Or sa te simta altfel.

Au urmat vreo douazeci de minute de magie pura, in care Cheng-chen inota cu mine, iar ceilalti doi se invarteau in jurul meu si sareau. Mai spune cineva ca mint cand zic ca-s cel mai norocos om din lume?