Discovery channel

 

 

 

 

 

 

 

 

"În urma campaniei Oricine poate fi erou, începută în luna martie a acestui an, Discovery Channel a realizat 10 documentare de scurtmetraj despre poveştile unor români care pot fi considerati „eroi Discovery”, prin pasiunile, curiozitatea şi spiritul lor de aventură. Filmele vor putea fi urmărite în premieră la TIFF, luni 6 iunie, la Meeting Point, începând cu ora 21.30."

http://www.realitatea.net/discovery-channel-aduce-la-tiff-10-documentare-romanesti-de-scurtmetraj_839789.html

of course...

stairs ahead -
my knees talking...
and the raven's tears...
 
http://www.youtube.com/watch?v=1vP-bONWw38

Unu

"... si numai Dumnezeu va sti ce voi alege, caci lama mea o vor deopotriva si ingerul si demonul. Si amandoi ma invata de bine..."

Paul Dicu - Sunt un inger beat
http://www.youtube.com/watch?v=W-iXMhy8jKI&feature=related

PS. da, am inceput cartea...

Inca o zi obisnuita

Acuma, sa mor daca stiu: o fi noroc sau ghinion? Io zic ca e noroc, desi...

Lucrurile stau asa. Cu vreo 3 kilometri inainte de Tulcea, intr-o curba fara vizibilitate, un baiat bun, cu o masina neagra, se gandeste el sa stranga curba si sa intre pe sensul meu. Donc, imi taie fata, incerc sa evit, evit, ies in decor, pe griblura, imi fuge roata spate si ma culc pe dreapta. Credeti cumva ca omul a oprit sa vada ce-a facut? Aiurea, se grabea. Asa ca, am o gaura in genunchiul drept, adica ACEL genunchi. O gaura la vreo 2-3 cm de osul rotulei, care mi-a rupt muschiul, zici ca a iesit un glont pe-acolo. Imi pare tare rau ca n-am apucat sa fac o poza sangelui care tasnea din gaura, cred ca mi-ar fi crescut gradul de farmec, nu ziceti? Osul e aproape intact, deci, sunt norocos, nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost daca mi l-as fi spart.

Deci, se prelimina neste deficultati: vreo luna pauza, stau in pat - ia uite cum am timp sa incep de scris cartea , motorul are ceva de reparat, acum, cand stau tare bine cu banii, nu? Si, luni, ii asteptam pe baietii de  la Discovery, sa facem filmarile. Pai ce filmari facem noi, acum? Poate doar sa invat repede ceva goblen, sa nu vina oamenii aia degeaba. A si pe 4 iunie mergeam cu baietii la Tusnad, la un semimaraton. Acum, cred ca merg doar ca injurator afectuos.

Doare de ma cac pe mine, stau in pat (!!!) si, ce e fain, doctorita auzise de mine la radio. Pai, pac pac, nu?

Ce pizda ma-sii se intampla aici, stimati telespectatori?

Lasand la o parte sarcasmul asta imberb, ma bucur. Pai nu va zic eu ca-s norocos?

PS - la vreo 3 metri de locul distractiei, jucau pocker doi baieti. Ingropati. Nu le-am vazut cartile, ca erau acoperite de crucile lor. Sa traiesti baieti, de data asta, zic pas...

Maistre, viata nu-i un bors de peste...

Sabin gateste bine. Bine rau, va spun eu, c-am mancat din mana lui. Din a lui Cipake, inca nu, da-mi zice ceva ca si el pune probleme. Dar, aseara, amandoi se uitau la doua capete de crap si se contrau despre cum se face un bors de peste. Aterizez acolo si sunt luat la intrebari despre osul amar. Zic, baieti ia stati ma, asa. Vreunul dintre voi a facut vreodata un bors de peste? Pai, sa vezi, ca avem reteta si... Bai baieti, eu v-am intrebat ceva. Pai... nu, n-am facut. Bine, atunci las' ca va da tata unul. Cipake era chiar circumspect, omul s-a batut din rasputeri. Cu vreo 10 minute inainte sa-l termin, cade cerul pe mine, aflu ceva. Nu, n-am sa va spun ce. Eram cazut, Sabin ma vede si ma intreaba ce e. Ii zic, coane, nici macar eu nu pot avea chiar tot. Da' bine ca macar am terminat borsul, nu cred ca l-as mai fi putut face. La sfarsit, oameni cazuti pe jos de placere, glorie totala pe capu' meu - a se observa modestia de care dau dovada.
http://www.youtube.com/watch?v=VCHAkScJ5eY
Sabin are o fetita, pe Leia. Pana si ea a mancat din borsul ala. Copilul asta mi-a dat lacrimile aseara. Asa, pur si simplu. Si-i spun Cosminei, sotiei lui Sabin, luati-o din bratele mele, acum, ca nu mai rezist. Eram cazut.. Descoperisem cat de gol sunt.. 

Astazi, la fel de cazut, ii povesteam lui Sam despre victoria mea din bucatarie dar si despre cadere. Omul, saracul incearca sa-mi intinda o mana si glumeste: bre, maistre, viata nu-i un bors de peste... 

later edit: si mai vine si Andrei Craciun, unul dintre putinii jurnalisti care inteleg si, uite:

http://www.adevarul.ro/societate/Romanul_care_a_invins_demonii_si_desertul_0_476352646.html

http://www.adevarul.ro/societate/Paul_Dicu-_-Nu_seman_cu_Bianca_Dragusanu_si_nici_nu-mi_doresc-_Nu_vreau_sa_fiu_o_stire_0_476952517.html

Multam mult, Andrei.

actionam responsabil

Nu-i suficient ca iar imi joaca vocabularul feste si nu-mi da vorbe pentru povestile din desert (da' i le sorc eu, ca le meritati), mai mult decat atat, se pare ca va trebui (?!) sa scriu si-o carte despre cursa. De fapt, nu numai despre cursa ci despre cum se intampla lumea inauntrul individului care face cursa asta. Se intampla sa scriu despre mine, asta o sa-mi dea ceva de furca fiindca, daca pana la cursa m-ati convins voi ca trebuie sa scriu despre mine, acum mi se pare un soi de narcisism pe care, cica, trebuie sa-l exersez, zic niste oameni. Pe care incep sa-i cred, de altfel.

Nu ma cac pe mine, sa stiti, chiar imi dau seama ce inseamna asta si-am s-o fac pentru ca v-o datorez. 

Maine particip la un simpozion, sunt invitat de niste oameni absolut deosebiti care, au considerat ca eu as avea ceva de spus in sensul asta. Astia sunt oamenii: http://www.actionamresponsabil.ro/

Acuma, sincer sa fiu, nu stiu daca eu chiar sunt un model sau, unul de urmat neaparat - le-am si spus asta - dar, cert e ca incep sa aud din ce in ce mai tare, proverbul acela chinezesc: ai grija cui ii salvezi viata, ca-i ramai dator...