Pe drumul asta obisnuiam sa merg singur, noaptea, conducand cu vreo 30 - 40 la ora, ascultand diverse. Plecasem impreuna cu ea, de la Fish, nestiind ce sa fac. Imi plansese-n brate pana pe la 4 dimineata, cand am hotarat sa mergem. Unde ma duci, a intrebat, dupa ce ne-am urcat in masina. Nu stiu, am zis ... Si chiar nu stiam. S-a uitat mirata la mine, am zabovit cateva secunde cu mana pe volan, dupa care am plecat. Nu, nu la mine.
Ne-am plimbat prin noapte vreo ora, pana sa ma trezesc c-am ajuns pe soseaua aia. Statea in scaun, intinsa pe spate si-mi spunea ca-i pare atat de rau, atat de rau...
Nu voiam carnea ei, nu mi se parea important, atunci. Avea niste maini extraordinare si scria haiku intr-un fel dezarmant, violator, nici macar nu-si dadea seama de asta.
M-am trezit conducand pe exact acea sosea. Eram pe la mijlocul ei, am oprit masina in plin drum, hai afara, i-am spus. Unde? Vino ...
Masinile treceau pe langa noi, claxonand isteric, ma tinea strans si dansam o piesa de la Yello, pe care - ce banal - multa, multa vreme n-am suportat s-o mai aud.
Nu stiu cat am dansat asa, in mijlocul strazii ... in mijlocul noptii... Am sarutat-o in fuga, abia atins.
Ne-am despartit dupa putin timp. De fapt, nu fusesem decat ceva exotic pentru ea, ceva nemaiintalnit, s-a doar jucat. N-a inteles niciodata de ce n-am dus-o la mine, in noaptea aia... S-a maritat, ceva mai tarziu, regretand. N-am facut niciodata dragoste cu ea.
Nu stiu daca am fost un imbecil sau doar un banal.
Am iubit-o ...
