106

106 a fost un numar bun. 

400 n-a fost. Locul 400, in clasament, pe care voiam sa-l ocup, a fost o greseala pe care-am facut-o, uitand ca Marathon des Sables nu e despre destinatie, e despre calatorie. V-am dat emotii, mult mai multe decat as fi avut dreptul. Si va rog sa ma iertati c-a trebuit sa stati la 3 noaptea, cu ochii lipiti de monitoare, sa vedeti ce face un smintit uituc. Uitatul isotonicului a fost alta greseala - ce vreti, am si eu o varsta, deh..

Accidentarea, deshidratarea si indigestia si cazutul din picioare m-au adus cu picioarele pe pamant si m-au facut sa pun genunchiul jos, rugandu-ma. Rugandu-ma sa nu va dezamagesc. Pentru ca, anul asta, pentru prima oara de cand zgarii desertul, am crezut ca n-o sa termin.

Va multumesc voua, celor care nu m-ati lasat jos! Celor care mi-ati dat fiori spunandu-mi: "gandeste-te la sentimentul de inutilitate pe care-o sa-l ai, daca nu termini."
Nu am copii si nu stiu cum e sa nu le aduci cadoul pe care-l asteapta. Dar mi-am inchipuit cum e sa nu ma pot uita in ochii lor.
Va multumesc, nebunilor dragi!
Va multumesc celor care-ati stat cu ochii pe mine pe pagina asta sau pewww.inpascupaul.ro.
Va multumesc pentru cele 865 de perechi de picioare, care s-au miscat in pas cu mine, in Helsinki, Herastrau, Ior, Craiova, Insulele Cayman, Constanta si peste tot!

Va multumesc, pur si simplu.