Incerca sa scrie ceva pe ecranul telefonului. N-a avut prea mult timp la dispozitie, s-a intors exact in momentul in care zgomotul pasilor alergati era direct in spatele lui, concomitent cu o lovitura pe care o evita fix in ultimul moment. Reusi sa-si pastreze telefonul in mana, agresorii nu i l-au luat. Unul dintre ei se dezechilibra in incercarea de-al lovi. Scoase o injuratura scurta si un icnet, celalalt fugi strigand ceva neinteligibil. In aceeasi secunda, auzi Come talk to me a lui Peter Gabriel. Cine dracu; asculta asta, noaptea, la malul marii?
Astia largisera plaja cu vreo 150 de metri, blocurile de pe malul marii erau destul de departe, dar zgomotul petrecerilor se pare ca ajungea pana la tarm.
In secundele urmatoare se intoarse brusc si-l vazu pe primul pe jos, horcaind intr-ul fel aproape amuzant. Cand naiba isi bagase telefonul in buzunar si, mai ales, de ce-i miroase o mana a parfum? El nu se da cu parfum. Agresorul incerca sa se ridice in picioare si sa fuga, dar nu prea reusea. Isi tinea capul langa un tufis, (Harun nu reusea sa-si dea seama ce planta e si, usor intrigat, aproape, ca nu-i pasa de horcaielile celui de jos).
Isi scoase telefonul din buzunar (agresorul reusi sa fuga, injurand), se aseza pe bordura din fata tufisului, voind s-o sune. Se opri, insa, aducandu-si aminte o vorba ce i-o spusese un batran, acum multi ani (locurile astea de la mare nu se schimbasera chiar deloc): tu esti hiena, Harun! Ascunde-ti mainile!
