Ploua cu spume. La propriu. Zafir cobora pe drumul ce ducea in portul vechi. Isi suflecase pantalonii de in si se uita cu amuzament la papucii din piele, care scoteau un zgomot ciudat atunci cand pasea. Ploua cu traznete, asteptase ploaia asta de multa vreme, asa cum numai un fremen stie a o astepta.
Trazni puternic in stanga lui si un catel se ascunse repede sub o masina dar, alarma acesteia il goni si de acolo. Zafir zambi... Se opri, se uita la papuci - era ud fleasca - si si-i scoase din picioare. Simti apa in talpi ca o binecuvantare.
Mai jos, auzi sirena unei nave si, in acelasi timp vazu un melc in fata lui. Il lua de pe strada si-l puse pe o frunza. Ce ticnit sunt, vorbesc cu melcii. Zambi...
Vazu venind spre el o fata, cu o pelerina galbena pe ea. Nu parea sa se grabeasca prea tare. Isi sterse apa de pe figura, cred ca are vreo 22 de ani...
Uite, pentru tine, ii spuse cand ajunse in dreptul ei. Fata ridica ochii si lua aproape reflex scoica pe care Zafir i-o intinsese. Era o scoica foarte mica, pe care o gasise pe plaja unde inota el. Iti multumesc, zise, uitandu-se dupa omul care plecase deja de langa ea. Of, ce frumoasa era... Zambi.
Intr-o masina, langa intrarea in port, un cuplu. El lasa niste hartii pe bancheta din spate si, ursuz, ii spuse femeii de langa el: m-am saturat de viata asta monotona, totul e gri, nu mai stiu ce sa fac.
Ea, vazandu-l pe Zafir mergand descult prin ploaie, cu papucii atarnati in mana. Uite, se plimba prin ploaie, hai si noi. El: fugi de-aici draga, vrei sa racesti? Fii linistita, nu se plimba, l-a apucat ploaia asta nenorocita.
De undeva de langa statuie, soarele se iti dintre nori pentru cateva secunde, asa cum numai in filme apare. Chiar iesi cu tupeu, langa un fulger prelung. Zafir se uita in sus, aproape ca nici nu se mira de aparitia soarelui si spuse: sunt un inger beat.
Zambi...
