16.05.2012

Shukran

Acum fix o luna, treceam linia de sosire.  Marathon des Sables, editia 27. Repetam istoria. 
Inainte de-a pleca, murmuram, cu teama: ma duc, alerg, ma-ntorc. Cu teama, fiindca stiam ca se poate intampla orice, care sa ma opreasca. Am spus-o mereu: ma doare-n cot daca e sa crap p-acolo, vreau doar sa termin. Si-mi stateau in gat si-n creier, oameni care erau convinsi c-am sa reusesc. Era acolo Inima Copiilor, careia ii promisesem ca va batea in desert. Nu puteam sa-i dezamagesc. 
Allah a fost mare si-am cules fierul si anul asta. Restul, il stiti la fel de bine ca si mine, fiindca ati stat iar, nedormiti si obositi, ca sa-mi vedeti traznaile de la fiecare final de etapa. Mi-ati trimis mesaje care chiar imi dadeau lacrimile, facandu-i pe rusii colegi de cort, sa ma intrebe de ce-mi trag nasul, cand le citeam. Am sa povestesc, in timp, cate una-alta de pe-acolo, asa, de gust. 
Acum, insa, fara s-o lungesc, vreau sa va multumesc. Sa fac cate o plecaciune in fata tuturor acelora care, fara ezitare, ati crezut in dementa asta si-n mine. Si, care ati facut posibila, la propriu, aventura asta ticnita. 
Donc, intr-o ordine absolut intamplatoare, ati scris istoria romaneasca a editiei 27 a Marathon des Sables, urmatorii:

Asociatia Inima Copiilor, prin Alex Popa, Enona Chiriac si Marius Negrea (tocmai e la TV, spotul vostru/nostru).
ING Asigurari de viata. (cum sa fii Asigurari si sa crezi intr-un ticnit care se duce p-acolo?!)
Ferma Stoian, prin Florin Stoian (un nebun la fel de frumos, care stie cum e sa mananci noroi)
Under Armour, prin marele ajutor al Mirelei Arimia (Magus Consulting), care mi-a furnizat echipamentul, absolut vital.
CORRADI Romania, prin Marius Albu si Cristian Banu. Magnatu', imi esti dator forever! 
Centrul de recuperare medicala MAN, prin Nicu Mantu si Ioana Albina (mama, cate injuraturi mi-am luat de la ea!).
Zip Escort, prin Iulian Radu, care a ajuns sa ma cunoasca atat de bine, incat ma intreaba doar de cat am nevoie. 
Romastru SRL, prin Bianca Iuga.
Europa FM, prin Ioana Dumitrescu, Marius Furdui si Elena Tudor, care-au stat pe coada mea 100% din timpul asta.

Acelora care, cunoscuti si necunoscuti, ati alergat alaturi de mine, m-ati certat, mi-ati dat suturi in cur, m-ati imbratisat, precum si etcetera, aratandu-mi ca nu e degeaba. 
As fi vrut sa scriu numele fiecaruia, da' mi-e sa nu uit pe careva, ar fi pacat. 
Numele vostru, al tuturor, e scris pe medalie. Makhtub!

PS. Le multumesc, de asemenea, acelora care, oameni sau autoritati, n-au avut incredere in mine, m-au injurat, care mi-au inchis usa in nas, care nici nu m-au ascultat, care dupa cursa ar fi vrut sa faca poze cu mine, samd. 
Voua, acestora, hai pa!