07.11.2008

dor

Azi-dimineata m-am trezit cotropit, intr-un mod absolut inexplicabil - nici macar nu visasem ceva de prin preajma - de mirosul acela. M-am trezit aproape speriat, de parca urma sa pierd ceva si nu-mi dadeam seama ce. Apoi, a venit. Drept in moalele capului. Chanel. Acel Chanel.
Mi-a trebuit ceva vreme sa ma lamuresc ce se intampla, mergeam nauc prin casa, primele momente am crezut ca e din cauza bauturii, bausem cu Marian pana pe la 3 dimineata, in Vama. Ma uitam pe fereastra, imi tot atragea obsedant privirea, o creanga mare si chinuita a unui copac din fata blocului, creanga aia la un moment dat s-a razgandit din cresterea ei verticala si-a facut o curba la dreapta, asa, fara nici un motiv si, pe deasupra, mai e si singura uscata din tot copacul ala.
Asa si, ma uitam la creanga aia ( ce ma enerva, saraca) pana cand mi s-a facut brusc sete. Si-am inteles. Chiar au trecut noua ani de atunci. De cand ma trezeam dimineata, la Piatra Neamt, cotropit de Chanel, in acea toamna. Vezi, Hwi, ti-am zis c-o sa vina toamna? In fiecare an iti spuneam, inca din iunie, c-o sa vina toamna si tu te enervai teribil, de parca te-asteptai sa ti se fure vara care nici macar n-apucase sa vina...
Cred c-am sa plec saptamana viitoare pana la Piatra Neamt. Asa, simplu si pur.
Auzi ?

4 comentarii:

sayadinna spunea...

mereu ai iubit toamna..si mie mereu mi s-a parut rece si rea..

sayadinna spunea...

cine e hwi daca eu sunt sayadinna?

Anonim spunea...

piatra neamt...frumos oras...
este orasul meu drag, in fiecare zi

fedaykinn spunea...

da, ana, atat de frumos e... ce norocoasa esti ca stai acolo :) Trebuie sa mai vin odata acolo, negresit.