Nu pot trece peste haiku, fara sa pomenesc pe Nichita. Nichita se ineca in haiku. La propriu . Scria haiku fara sa aiba aceasta intentie. Asa traia el. Romeo Catuneanu, prieten bun cu el dealtfel, spunea ca Nichita respira zen. In toata creatia lui, n-a facut decat sa traiasca intr-o continua bucurie, proprie haiku-ului. Acum catva timp, la o reuniune pe teme de haiku, tinuta la Junimea in Iasi, am fost intrebat ce este haiku-ul. Si-am ramas foarte surprins, fiindca niciodata nu m-am intrebat asta. Habar n-aveam ce sa le spun, stiam doar ca pe haiku nu-l scrii cu creierul. Haiku-ul este o tragere a unei lame din teaca, fara a-ti pregati acest lucru. Este o stare de fapt pura si simpla.
Ia uite cum traia Nichita starea asta, apropo:

'Intr-un aprilie de neuitat, vazandu-ne ca ne sarutam cu visinul si cu doi meri si chinuindu-se sa inteleaga ceva, fostul director al Palatului Mogosoaia, tovarasul Vieru, om de 2.02 m, minunat si plin de bunacuviinta, ne-a intrebat: dar ce faceti dvs. aici?
-Invatam lectia de sinucidere, a raspuns Nichita. Peste un minut terminam.
-Va astept. Acolo, in fundul livezii, au aparut doi iezi si doi miei. Veniti sa-i vedeti.
-Numai daca sunt albi, am zis eu, prada tuturor superstitiilor.
-Eu as vrea sa se intample si unul negru, a zis Nichita. Si s-a intamplat, intr-adevar, sa fie si unul negru. Nikita l-a sarutat pe bot si pe cercei."

Intotdeauna am fost fascinat de necuvintele lui Nichita si mereu imi vine sa scriu nichita cu n mic. Pentru ca, asemenea haiku-ului, nichita nu incepe si nu se termina, nichita exista pur si simplu. Asa cum lui i s-a intamplat mielul negru, la fel nichita ni s-a intamplat noua, in vietile noastre. Mi-e dor de nichita. Asa cum mi-e dor de linistea pura, de miezul vietii noastre, pe care pare-se ca l-am uitat, in goana noastra imbecila dupa vreun scop. Si iedul cel negru nu l-a uitat. Intr-un decembrie, cand se indeasa iarna in suflet, l-a chemat in pajistea unui destin sumbru. Sunt convins ca acum, stau amandoi sub o salcie de demult, varsatorul de aur si iedul cel negru si arunca in lume "umblet de aprilie."
La inceputul postarii asteia nu stiam de ce imi vine scriu despre el. Acum stiu.
Peste putin timp, vine 13 decembrie...