Am avut o discutie lunga cu Roxana cea generoasa, in seara asta, (adica discutia a fost in seara asta, nu Roxana cea generoasa doar in seara asta), in care incerca sa ma faca sa-mi treaca raul provocat de vestea handbalistului ucis. Si vorbeam despre dumnezeu (pe care in seara asta am sa-l scriu cu d mic, pentru ca i-am spart o halba in cap - e dreptul meu, el mi l-a dat).
Si spunea ca dogma crestina, si-a cam facut treaba si-ar trebui sa lase loc la altceva. Iar eu i-am spus ca nu la altceva trebuie sa lase loc, ci, poate altcuiva, unui alt profet. Moment in care zice Roxana: pai cine sa fie profet? Si eu zic: pai eu, cine altcineva? Ca-s suficient de sensibil si de cinic pentru asta. Daca nu sunt deja vreun profet. Ea zice: esti? Si in momentul ala, am spus: da, sunt. Credinta mea sunt eu. Si sunt profetul meu. In fata mea si-a sabiei mele.
Si tocmai ceea ce-am spus m-a facut sa ma linistesc putin si sa ma mai impac cu mine un centimetru.
Multumesc, Roxana...
7 comentarii:
dar de ce sa vrei sa fii profet? profetii sunt nefericiti, cei apropiati sunt nefericiti si ei, sunt intotdeauna de vina cand lucrurile merg prost, nu prea mor de moarte buna si tot asa; deci: de ce sa vrei sa fii profet ca nu inteleg?
p.s. ti-am dat sa citesti dune degeaba, ai citit pe dos!
pai, deh, noi zeii nu putem altfel :)
las' ca o sa verific la autoritatea nationala a zeilor daca figurezi..
:))
am verificat; cica figurezi la sectiunea zeii turbulenti :))
pai da, ca ailalti blanzi nu construiesc nimic, e doar gura de ei :))
asta e exact genul de replica al unui turbulent, d'aia si figurezi acolo...
Trimiteți un comentariu