urlet de albu'
hrapitu de neamu
in fata cenusa
in spate blastemu.
din gura descantu
cu spatele ruptu.
drahoiu de fumu
in ochi de neomu
scrasnet de os
din suflet manios
arza-l-ar foc
cenusa pe loc
de vant spulberata
de apa secata.
zeii chemati
la ceasu, de frati
sa arda sa rupa
si omu s-asculta.
de-ar veni amu
ucida rau.
de-ar veni odata
cu suier de spata,
inca sa zdrobeasca
teasta omeneasca
inima sa-nmoaie
osu de-l indoaie,
urlet de drahoi
datu peste noi.
inca ma crucesc
la zau stramosesc
la spata si focu
pamant de-a mijlocu
zvon de rugaciune
si de-nchinaciune
la altar de suier
nebun ca sa-l spulber
cu fum de tamaie
nici umbra-i ramaie.
din pamant curatu
de stramosi calcatu
a veni in zori
chemat de feciori.
s-a veni in noapte
sa rupa pacate.
la urma spalata
cu apa nedata,
lacrima de zeu
ramaie mereu.
si de fi acum
sa ramaie fum.
si de-a fi odata
zamolxe sa-i bata