In vara lui 1963, politica guvernamentala antibudista a Saigonului ajunsese la extrem. Calugarii erau arestati pentru orice, manastirile erau inchise sau arse. In fapt, segmentul budist, religios, se opunea cu vehementa razboiului din Vietnam. Pe 10 iunie, calugarii sunt impiedicati sa desfasoare o procesiune religioasa organizata cu prilejul celebrarii zilei lui Budha. Evenimentele degenereaza, politia deschide focul si ucide noua disidenti. In piata centrala, un calugar se aseaza si, intr-un calm infiorator, isi da foc, rugandu-se nemiscat, in timp ce arde pana la moarte. Se numea Thich Quang Duc. Politia incearca sa disperseze trecatorii si raspunde cu acte de violenta. Sapte dintre liderii budisti preiau exemplul fratelui lor si, in acelasi calm, isi dau si ei foc. Guvernul lui Diem Biem Pho arunca arunca responsabilitatea acestor evenimente pe Vietcong, nerecunoscandu-si niciodata vina. Pe 15 iunie au fost organizate funeraliile lui Thich.
In noiembrie, dupa aceste evenimente, armata organizeaza o lovitura de stat si rastoarna guvernul, omorandu-l pe Diem, actul de sacrificiu al calugarului fiind socotit cel care a determinat aceasta lovitura.
Inima lui Thich a ramas intacta dupa incinerarea trupului, aceasta fiind considerata o dovada a compasiunii si naturii sfinte a calugarului. Ea se afla intr-un potir de sticla in manastirea Xa Loi.
End of story.
By the way, mai stie cineva ce s-a intamplat in 13 -15 iunie 1990 in Bucuresti, Romania? Intreb si eu...
12 comentarii:
darael: se poate sa ai dreptate. Se poate ca oamenii, in disperarea lor, sa-si aleaga gresit calea. Se poate insa, sa fie si in felul urmator:
Situatiile extreme impun masuri extreme. Ca aceea in care, un calugar buddhist isi asuma acel catharsis, chiar cu pretul incalcarii doctrinei pe care o traieste in spirit. Isi asuma acea penitenta pe care ceilalti o fac uitata. Maestrul meu zen imi spunea ca la baza spiralei sta cercul. Acel cerc pe care trebuie sa-l arzi pentru a trece la un alt nivel. Poate ca de acest act nonconform a avut nevoie societatea vietnameza de-atunci, pentru a renaste.
Pe de alta parte, buddhismul promoveaza pacifismul, nu noncombatul. Tot maestrul meu imi spunea ca poti fi cel mai pacifist om, dar, sa te lupti ca 10 tigri. Oricum, nu stim ce se intampla in sufletul acelui om care a ales sa fie blamat si adorat.
Se poate ca si inimile noastre sa ramana intacte dupa incinerarea noastra. Deosebirea dintre noi si el este, insa, ca el a avut curajul sa arate asta. Noi ramanem furnici, cum bine ai spus. De fapt, furnicile sunt chiar folositoare. Noi doar ne uitam cum ard altii...
Nota bene, nu sunt neaparat un sustinator al lui Thic, dar sunt destul de familiarizat cu masuriile extreme care se impun pentru a se salva un ansamblu. Oricum, scopul postarii e tocmai de-a naste discutiile acestea. Iti multumesc.
Sa-ti dai foc,sau sa te omori!
Cine merita asa ceva ,furnicutelor? Poate doar asa daca vrei sa o faci pentru tine ,pentru ceva ce nu ai reusit sa rezolvi cu tine insuti.
Surioare furnicute,istoria este plina de exemple cand actele de jertfa ale"furnicilor"au fost folosite (si vor mai fi) de catre marii moguli in scopuri proprii, politice,electorale,personale.
Istoria e plina de furnicute care au fost omorate ,si-au dat viata ,iar mai apoi au venit "eliberatorii" de fapt niste furnicute parvenite care fluturand discursuri lacrimogene despre vitejia celor cazuti si-au asezat fundurile grasute in scaunul puterii si au pus in jug intreaga "furnicime" pentru zeci de ani.
Dealtfel chiar zilele trecute discutand cu o alta furnicuta am ajuns la o concluzie:furnicutele vor fi folosite tot timpul de catre cineva mai istet - asta e.
Tot privind in urma la istorie am facut un rezumat :
Boierii(oamenii de afaceri) ii munceau pe branci pe iobagi(angajati)punand biruri si danii; cand veneau vremuri grele sau cotropitori iesea cate un conducator in fata care tinea un discurs sforaitor despre patriotism ,solidaritate ,etc,etc.
Asa ca tot iobagii strangeau cureaua sau luau furcile si topoarele si ieseau sa scape tara.
Azi,la fel,boierii(clasa conducatoare) simte vremuri grele si iese la TV si ne vorbeste ca trebuie sa fim solidari sa acceptam salarii micsorate,sa strangem cureaua ,sa acceptam un TVA marit ,deci tot pe spinarea iobagilor(furnicutele)se vor rezolva problemele tarii.
Eh poftiti de va dati foc si va garantez ca o furnicuta parvenita va folosi acest lucru in campanie electorala.
el-draa: Dragul meu prieten, fii sigur ca si pe mine ma macina acelasi dezgust fata de manierele de manipulare pe care le folosesc profitorii din diverse medii (clerul, politicienii, etc).
Imi voi permite insa, vis-a-vis de acest eveniment, sa mentin in discutie latura sa moralizatoare si nu inevitabilele implicatii pe care si le aroga unii sau altii.
Istoria lumii este construita pe sacrificiu. Fizic sau interior. Sacrificiul care ne da samanta de Dumnezeu. Sacrificiul care ne face sa facem inca un pas si inca unul... Acelasi sacrificiu care face femeia sa aduca viata, stiind ca va trece prin chinuri inimaginabile. Acelasi sacrificiu care ne impinge sa deschidem ochii dimineata, desi stim ca nu vom putea schimba aproape nimic. Aproape... Caci, intr-un moment, contextul va sari in fata noastra si ne va invita la o bere iar noi nu vom fi pregatiti. Nu vom avea bani la noi. Iar el nu face niciodata cinste. Niciodata.
Stii, inainte de-a adormi seara, ma intreb cate fapte bune si cate rele am facut peste zi. Niciodata nu reusesc sa le delimitez prea bine. Dar continuu. Dracu stie de unde vine speranta asta imbecila care inca ma face sa cred in sacrificiu. In acel sacrificiu de care se vor folosi, poate, unii prea fricosi sa se sacrifice chiar ei. Dar poate tocmai asta imi da forta. Faptul ca eu pot si ei nu. Si-ncerc sa am bani la mine. Caci destinul nu-ti face cinste niciodata...
Ideea era ca din sacrificiile furnicilor se hranesc si cresc mogulii.
V-ati intrebat vreoadata ,oare ce ar fi daca furnicutele n-ar mai vrea sa se sacrifice ?
Dar asta nu este posibil nu-i asa,furnicutele sunt programate de mici sa se sacrifice.Ele sunt fericite cand fac asta.Ba chiar o parte din ele gasesc ceva nobil si innaltator in asta. Sarmanele ,au si ele micul lor ego. Cateva cuvinte de lauda,o diploma,o bataie pe umar in fata colegilor fac minuni mai ceva ca o marire de salariu.Sarmana furnicuta este atat de ametita de aceste mici"recompense" incat nu-si da seama de celalalte sacrificii pe care le face involuntar - sacrificiul propriei sale sanatati, sacrificiul propriei familii,etc.
"la o adica, la doua adici,
de ce sunt pe lume atatea furnici,
ce daca-s mici?" M.Sorescu
Asta a fost in legatura cu furnicile.
In legatura cu sacrificul mi-am adus aminte de gluma cu ursul care s-a trezit suparat intr-o zi si s-a hotarat sa omoare animalele din padure (pe cele mai mici decat el, fireste), sens in care a intocmit o lista. Asa ca s-a intalnit cu vulpea si i-a adus la cunostinta ca figureaza la el pe lista si ca inainte s-o omoare ii indeplineste o ultima dorinta;prin urmare vulpea a fost lasata sa isi vada puii. Lupul a vrut sa mai fumeze o tigara inainte sa fie ucis. Iepurasul cand a auzit ca i se indeplineste ultima dorinta l-a intrebat pe urs daca nu poate sa il taie de pe lista. Si ursul a spus "ba da", a scos creionul de dupa ureche si l-a taiat de pe lista. Pe urma a plecat mai departe...
Ceva imi spune ca in povestea asta iepurasul avea perspectiva cea mai sanatoasa. Si nu si-ar fi dat foc :)
el-draa: imi permit sa te contrazic. Nu actul sacrificiului este vinovat si nici actul alegerii unor furnicute de-a se sacrifica pentru ceva sau altceva. Repet, sacrificiul n-are de-a face nici cu orgoliul personal si nici cu vreo recompensa. Sacrificiul este doar o chestiune de alegere personala, intr-un context mai amplu. Dar da, sunt de acord cu tine ca aceasta alegere poate fi exploatata de unii. Asta insa, nu mi se pare un motiv suficient sa nu mai actionam responsabil. Ar fi ca si cum ne-am hotari sa nu ne mai trezim dimineata, ca oricum o sa se faca seara la loc.
laura s: am ras bine de tot, mi-am adus aminte de bancul asta strasnic. Afurisitul asta de iepuras, mare parsiv. A mai scapat o data. :)) Parca e Jerry in scandalurile cu Tom. Toata lumea tine cu soarecele, nu stiu de ce si asta profita si-l cotonogeste perpetuu pe motan. Un sadic :)
fedaykinn:eu cred ca gestul sacrificiului de sine,pasiv,realizat ca urmare a unei manipulari este inutil,nu foloste nimanui si cel mult este demn de mila.Multi oameni furnici se sacrifica pentru idei si principii care nici macar nu le apartin sau doar dintr-un obicei.(vezi japonia)
Eu cred ca totul in viata este doar o chestiune de alegere.
Ce alegi,sa faci parte din (planul)musuroiul cuiva sau ai puterea, dedicarea si perseverenta construirii propriului musuroi pe care il poti conduce si manipula asa cum vrei tu sfarsind astfel de a mai fi un vesnic nemultumit de politicile altora.Dar pentru asta trebuie sa stii ce vrei si sa muncesti suficient pentru asta.
Sacrificii de genul:deschis ochii de dimineata,pasitul inainte, trezitul de dimineata si sculatul din pat :)))).
Te-ai gandit ce am fi fost noi acum daca de exemplu Decebal sau Mihai Viteazul, ar fi ales ca suficiente aceste "tipuri"de sacrificiu interior" ?
Sau mai mult,daca si-ar fi dat foc?
Cred ca Inalta Poarta si-ar fi frecat mainile iar tu acum ai fi vorbit turceste(sau mai stii,judecand dupa afinitatea ta pentru denumiri muslumane,imagini cu minarete de moschei poate esti un pui de dac,...Ali ) :))
el-draa: e clar, discutia se cere continuata in cateva nopti, cu multa bere neagra :)
Acum, vorbind serios, exact asta spuneam si eu mai devreme. Sacrificiul, ca element fundamental al actului creatiei (alaturi de celelalte doua conditii - iubirea si maturitatea) este cheia actului creatiei. Si tocmai maturitatea unei societati este adevarata problema, nu sacrificiul. Si cred ca aici ai sa fii de acord cu mine. Nu importa acele pseudo-sacrificii ale unor indivizi care nu-si asuma alegerea creatiei, ci sunt doar manipulati. Noi discutam aici tocmai despre chestiunea alegerii personale care implica acel sacrificiu creator. Si, asa cum si tu ai spus intr-adevar, trebuie sa"cam" muncesti. Mi-as permite sa nu fiu de acord cu tine in ceea ce priveste exemplul Japoniei, intrucat, avand o destul de pronuntata apropiere de cultura si societatea in cauza, pot spune cu tarie ca in general, suntem destul de departe de-a intelege acel gen de sacrificiu. Si, poate ca am sa scriu ceva despre actul acela al restabilirii onoarei prin seppuku. Care n-are nicio legatura cu a-ti trage un glont in cap.
Cat priveste sacrificiul interior, cu umilinta spun ca stiu cazuri in care acesta e mult mai cumplit decat cel fizic.
In ceea ce-l priveste pe Decebal, pe care-l admir, tocmai el imi confirma teoria, sacrificiul lui fiind mai mult decat graitor. Desi, daca ar fi sa ma iau dupa unii cronicari, actul sinuciderii lui a venit nu ca urmare a pierderii razboiului ci, ca urmare a remuscarilor pe care le avea. E indeobste cunoscut ca razboiul din 105-106 n-ar fi avut loc daca Decebal ar fi respectat pactul cu Imperiul Roman, de nu-si mai ataca vecinii, in vederea cuceririi acestora. In fine, voiam sa spun ca tocmai actul sinuciderii lui Decebal graieste cat se poate de bine despre sensul sacrificiului.
Si-as mai putea aduce in discutie si soarta lui Brancoveanu care, nici el n-a acceptat compromisul si a facut ce-a facut.
Mie mi se pare insa ca nu actul fundamental al sacrificiului calugarului ne deranjeaza pe noi, ci, doar maniera mai agresiva a autoincinerarii, pentru ca nu vad nicio diferenta intre el si Decebal sau Brancoveanu. N-am sa-l includ aici pe Mihai, in mod voit, pentru ca soarta acestuia a fost rodul unei tradari, ca urmare a unor alegeri nepotrivite. Dar, Mihai poate fi cu succes, un exemplu de sacrificiu interior, cunoscut fiind faptul ca, tocmai datorita acestor alegeri personale, familia lui l-a renegat, lucru nu tocmai usor de trait.
PS. Imi cer scuze daca nu m-am exprimat suficient de clar, in comentariul anterior. M-am folosit de exemple ca deschis ochii dimineata, numai in scop simbolic, tocmai pentru a contrazice ideea zadarniciei unor acte personale.
Apropos, mi-a placut tare aia cu puiul de dac - Ali, dar sa stii ca sunt cat se poate de roman. Afinitatile mele pentru lumea araba veche vin din alte ... cauze :)
fedaykinn:berea neagra e buna.
el-draa: aprob pozitiv, berea neagra e buna rau :)
In concluzie, sa pregatim momentul in care s-o "terminam"
ma gandeam eu ca atatea vorbe vor usca gatlejul cuiva; daca primiti femei vin si eu (nu vorbesc mult, spun doar cateva glume seci)
laura s: primim, primim, dar musai sa fie blonde, sa se asorteze cu berea neagra:)
cat despre bancurile seci, suntem mari amatori.
Trimiteți un comentariu