Dans

Omul acesta n-a fost singur. Omul acesta avusese in viata lui tot ce altii abia indraznesc doar sa viseze. Avusese toate clipele de bine pe care nu le-a putut convinge sa ramana mereu cu el, avusese norocul de-a putea zambi cand rasarea soarele, a avut putinta de-a rade de el insusi cand avea genunchiul jos.
Avusese toata iubirea din lume si toate diminetile in care se uita la ea, zambind si asteptand sa se trezeasca.
A mangaiat sinele de tren, in zapada, noaptea pe la 4, asa cum mangaia coapsa femeii, nestiind unde pranzu' pranzului ma-sii or sa-l duca.
A avut tot desertul adunat in gura si-n pantofi, toata marea in care inota de parca facea dragoste cu ea, turbat, sau linistit.
A avut toate diminetile in care dansa ca un drac, in ploaie, singur sau cu toata lumea dinlauntrul lui. A ras si-a plans cu toate gurile si lacrimile din lume, si si-a julit zeci de piei, doar-doar sa ajunga la el.
A baut bere cu insusi Dumnezeu si i-a spart halba in cap strigandu-i : ba, te iubesc asa cum nu te iubeste nimeni!
A sorbit toate noptile de vara si de iarna si de ploaie si de betie, in care canta pe strazi.
A trait sa aiba parul lung si alb, asa cum demult de tot, o fata balaie ii spusese ca se va intampla, in timp ce-i facea friganele.
A murit asa de tanar incat nici florile nu indrazneau sa creasca pe mormantul lui.
A jupuit si a dezghiocat toate vorbele urate si toate blestemele increscute in carnea si-n creierii capului lui. S-a indracit sa vrea a sari peste umbra lui pana i s-a zdrobit dracul din calcaie si-a murit (dracul, adica).
A aparat oameni, a salvat vieti, a ucis si a gresit cat altii intr-o mie de vieti, a avut pacate cat n-au putut cuprinde toate clopotele bisericilor si-a iubit cat toti dumnezeii acestei lumi.
Pe toate astea, va spun ca le-a avut omul acesta.
Atat a avut ... doar atat...
http://www.youtube.com/watch?v=juWHJCQGUq0&feature=related