nu te indragosti de-o balerina

Acum vreo 15 ani, dupa ce-i parasisem pe-ai mei (de imbecil ce eram), stateam cu chirie intr-un apartament tare frumos, al unui amic. De fapt amicul asta nici nu-mi lua bani, plateam doar curentul si intretinerea. Am stat vreun an jumate acolo si, imi vine sa spun c-a fost una din cele mai frumoase perioade din viata mea.

Intr-una din seri, intoarcandu-ma acasa, la iesirea din lift mi se ridica parul pe sira spinarii, simtind ca nu era ceva in regula. Ma apropii de apartament si gasesc usa intredeschisa. Inainte sa mi se taie genunchii (amicul meu avea in apartament vreo doua amfore grecesti mari, gasite chiar de el), ma uit de zece ori sa vad daca n-am gresit etajul. Lumina era stinsa in casa si se auzea Keith Jarett. Clar, nu gresisem casa, pe o raza de zece kilometri nu asculta nimeni Jarett. Intru tiptil, pregatit pentru orice si aprind brusc lumina in living. Nu stiu cat am ramas asa, prostit, uitandu-ma la creatura care statea pe un fotoliu, oarecum speriata de individul care intrase, respectiv, eu.

Au trecut vreo cinsprezece minute, in care ma uitam peste tot in casa, neintelegand ce se intampla si cine e naluca. Pe masa, stateau o sticla de whisky si niste alune. Nu erau ale mele. Ma gandeam ca m-am dilit instant, da' chiar asa, fara poveste?

Fata era frumoasa ca roua, vorbea ardeleneste (fiind din Cluj) si s-a acomodat cu mine in cateva minute si mi-a povestit ce cauta la mine acasa. Dar cea mai tare chestie a fost cand mi-a zis cum o cheama. Exact ca pe mine!! Cu nume si prenume! N-am crezut-o pana n-a scos buletinul. Jur ca in secunda aia eram convins ca m-am ticnit. Nu puteam sa cred asa ceva. Ce pielea mea se intampla, jucam Kafka??

Bref, era balerina. Venise din Cluj si voia sa se transfere la Constanta unde, daduse peste directorul teatrului care-i promisese ca "rezolva el", dar ca trebuie sa treaca pe-acasa sa ia una-alta, ea nefiind foarte incantata de perspectiva.  Individul plecase sa mai cumpere bautura si a si aparut peste vreo jumatate de ora, fiind tare bulversat de prezenta mea acolo, eu asijderea. Frate, zic, a venit apocalipsa. Nu mai inteleg nimic. De fapt, avea cheia apartamentului, lasata de amicul meu inainte de-a pleca din tara, nestiind ca eu stau acum acolo. Si venise sa...rezolve problema.

Au trecut vreo doua ore, in care am vorbit toti trei despre muzica si sabii japoneze, timp in care dom' director si-ar fi dat o mana sa ma poata ucide. Naluca se uita la mine ... se uita la mine.

Dupa plecarea lor, imi venea sa-mi dau o mie de pumni in cap ca nu l-am dat pe ala afara din casa si sa n-o mai las sa plece...

Am revazut-o la fel de intamplator (?!!) dupa vreo 5 ani, intr-un "Lacul lebedelor". M-am repezit sa ma uit pe afis. Da, era numele ei. Cat de prost trebuie sa fi fost sa nu ma fi dus nici atunci la ea?

http://www.youtube.com/watch?v=ycekLtDDGnc&feature=related