Si doar gargarita iti aude
soapta gleznei inierbite,
Incaznindu-ti osul sa respire sarutul...
Lasa-ti, zic, degetul cel mic sa-si zbiere oful
Dezleaga-i ruga si zborul aripii da-i-l,
Da-i-l, iti spun!
http://www.youtube.com/watch?v=yjoPWxmOCtc&feature=related
8 comentarii:
zîmbet de cafea pentru cuvintele astea orînduite nu ştiu cum să zic, de'ţi e frică să nu dispară dacă respiri.
zenobia: nu-i asa?
au venit cuvintele navalnic, ca si simtirile, de altfel ... :)
si apoi, ce intelege biata gargarita? aripile ei sunt atat de mici...
poate ca de-aia trebuia sa se afle ea prin preajma :)
ajnanina: sunt mici, dar sunt :)
stiam ca o sa vina primavara.ca de obicei intr-o joi.
anonim: primavara, da, da' turbata rau ... :)
Trimiteți un comentariu