11.01.2011

De ce?

Am mai incercat, o data, sa spun de ce-mi bat eu capul si picioarele cu blestematia asta de cursa si, de ce ne-ar privi ea pe toti. Va spun sincer, dupa experienta de la Sahara Marathon, de anul trecut, imi gasesc din ce in ce mai greu cuvintele. Incerc, cu mare greutate, sa-mi tin speranta ca voi aduna fondurile de participare.
M-am obisnuit, pur si simplu, cu replica "oamenii mor de foame si-si pierd slujbele si tie-ti arde de Sahara?". Si-mi e tare greu sa le explic de ce TOCMAI in aceste momente, oamenii trebuie sa CONSTRUIASCA. Tocmai cand ai gura plina de nisip, trebuie sa-ncerci sa faci castele din nisipul ala.
Nu, nu e un moft. Nu e o vacanta trendy - ha, nu vreti sa mergeti in vacanta asta, va spun eu, mai ales ca la cursele astea chiar se moare, fara exagerare. Nu e nici macar vreun pariu facut cu mine.
Si nici vreo cale, calea o fac eu, cu fiecare pas facut in nisipul asta. Si-atunci, de ce? Ce treaba avem noi cu desertul, cu ce ne priveste pe noi cursa asta? De ce-ar trebui ca fiecare din noi s-o facem? Pentru ca, singurul lucru care ramane, e ceea ce construiesti. Singurul dar pe care ti-l poti face fara sa te uiti la pret, e sa TE construiesti pe tine. Si cursa asta te dezghioaca si te reconstruieste, si-ti canta un prohod existential, si te renaste la sfarsit, precum un pantec turbat si afectuos.
Si ne mai priveste pentru ca, din taxa asta de participare se duc niste bani, la fel ca si la Sahara Marathon, spre oameni bolnavi de cele mai groaznice maladii, carora noi le intoarcem spatele, facandu-ne ca nu exista. Si ce, mi-au zis unii, noi n-avem bolnavii nostri? Ba da, ii avem, dar asta nu inseamna ca n-avem dreptul de a ne alege felul in care sa ne spalam pacatele. Da, asa-mi tin eu genunchiul jos si-asa-l invat sa se ridice. Avem fiecare deserturile noastre in care ne pierdem, tipam, muscam si ne bem sangele propriu. Si, la capatul lor, cei mai norocosi renasc. Si-nteleg cine sunt.
Am sa ma opresc aici. Nu va plictisesc. Si nici macar nu contez eu in demersul asta, sincer. Nu sunt deloc vreun model. Am incercat doar sa arat de ce "ne priveste" acest fel de curse.
Va multumesc pur si simplu, tuturor celor care aveti aceasta nebuneasca incredere in mine.


PS: Si mai multumesc celor care mi-au atras atentia ca n-am publicat contul. Acesta este:
RO65INGB0000999901815872 ING Romania, cont in lei. 
Si da, am si cont de Paypal, pentru adresa: asaxxum@gmail.com

alt PS: Si-am mai promis ceva. Daca se vor strange mai multi bani decat voi avea nevoie, voi dona restul catre urmatorul roman care va vrea sa plece acolo, data viitoare.




11 comentarii:

sayadinna spunea...

CERE SI TI SE VA DA,BATE SI TI SE VA DESCHIDE..CREDE:)

fedaykinn spunea...

sayadinna: Da, cred. Makhtub!

Unknown spunea...

eşti în Hajj prietenu meu. felicitări!
puţini sunt aceia care simt că le vorbeşte deşertul, care simt pulsul timpului în timpane.

"sunt administatorul acestui deşert mai gîndi...."

să-ţi fie baia de foc alinare la suflet şi pavăză pentru ce va să vină! Bi-lak-kaifa!

fedaykinn spunea...

Flipi: ... and his last words were:
"I am a desert creature!"...:)

Unknown spunea...

Indeed you are!

Lotusul spunea...

Oamenilor ca tine, eu le spun " braveheart".
As avea o rugaminte. As dori sa postez pe blogul meu o bucatica din tine. Asa simt eu, ca lumea trebuie sa afle de tine.
Daca nu se poate nu e nici o problema.
Oricum, faptele tale mi-au transmis un sentiment al posibilului ce doar pare imposibil.
Si drum bun sa ai pe acolo pe unde mergi.

fedaykinn spunea...

Lotusul: braveheart, zici? :)
Eu cred, mai degraba, ca de la cap vine :))
Acum, lasand gluma, iti multumesc mult pentru aprecieri si ma simt onorat, sincer. Crede-ma si mie-mi vine uneori greu sa cred ce mi se intampla, dar se pare ca asa trebuie sa fie :)

Lotusul spunea...

Crede-ma ca stiu ce zic.
Deci ramane braveheart :)
Nu stiu cum se face, dar in ultimul timp mi-a fost dat sa intalnesc in drumul meu, oameni frumosi, oameni curajosi, Oameni pur si simplu.
...
Sigur ca asa trebuie sa fie.
Si multumesc.

fedaykinn spunea...

Lotusul: Bine, atunci asa sa-i ramana numele :)
Si multumesc si eu.

Lotusul spunea...

I-am scris Alinei despre tine. Stiu ca nu stii cine este Alina, dar :)
Ea mi-a povestit despre cineva si un pelerinaj spaniol.
Stai, mai bine iti pun un link. Daca nu este ok, te rog sa-l stergi.

http://alina.revistatango.ro/2011/01/leapsa-literara/#comments

Poate cand te intorci, ai sa te gandesti la o carte.
Inca o data, drum bun.
:)

fedaykinn spunea...

Lotusul: Sa stii ca am inceput sa ma gandesc la carte, de ceva vreme. Sa vedem ce-o zice nisipul, ma hotarasc dupa :)