Prin '86-'87, cand incepusem eu sa "dau cu pumnu' ", ai mei nici n-au vrut sa auda de-asa ceva. Ceausescu, teama, etc. Prin '95 renuntasem si la viata pe mare, in timp ce altii dadeau bani grei sa se imbarce.
Tot prin '95, venisem de la un stagiu tehnic din Belgia. Il cunoscusem acolo pe unul din oamenii care mi-au dat o imagine deosebita a vietii. Se numea Hisashi Nakamura, era maestrul conducator al unei scoli de budo. Sam si Jean isi aduc aminte bine momentul, eram marcat.
Dupa cateva demonstratii tinute de mine prin tara, taica-meu, uitandu-se la inregistrari, ii spune maica-mii, vizibil mirat:
- Ba, sa vezi ca asta al nostru o sa faca ceva cu sportul asta al lui! Era prima data cand incepea sa creada in ce fac. Dupa vreo 3 luni, murea. Ne-am despartit certati. Dupa alte 6 luni, plecam in Franta. Nu voiam sa mai aud de nimic de pe-aici.
Acum 7 ani, moare maica-mea, dupa vreo 4 ani de suferinte inimaginabile. N-am facut aproape nimic s-o ajut, eram un bou. A trebuit sa moara in chinurile alea, ca sa inteleg ce inseamna sa lupti.
Am sa termin cursa, am s-o termin, grijania mamii ei!
Na, ca sa ma mai intrebati de ce ma duc acolo...
6 comentarii:
Cine te intreaba de ce faci ceea ce vrei cu viata ta e un bou. Sa imi fie iertata duritatea exprimarii.
Iar tu, tu nu ai de dat nici o explicatie. Nici macar tie.
Iti tin pumnii in continuare !
Hai Paul.Hai!
Mai sunt 11 zile.
Si e exact cum spui: "mama ei de cursa!"
Propun sa facem o lista (asa ca o copiuta) cu oamenii care sunt sufleteste cu tine si se gandesc la tine.
Cand o sa iti vina gandul ca te-ai cam pune jos sa iti trage sufletul si sa o lasi balta, scoti frumusel listuta si incepi:
un pas ptr paul
un pas ptr ...(nr 2 de pe lista)
si tot asa.
(ma trecusem eu cap de lista dar mi-am zis sa te las pe tine primul.
sa ma pui si pe mine acolo ok?)
sa faci un pas si ptr mine.te rog.)
ps.sunt convinsa ca e cam lunga copiuta.
chiar dacă sunt un nume în cartea de telefoane :D, pune unul şi pentru mine, în numele nisipului fierbinte, în numele a ceea ce ne leagă pe noi toţi oamenii.
nu te judecă nimeni, nu ar trebui nici tu să o faci!
Inima brava, eu cred ca din toate intamplarile ce le traim, e important sa ne invatam lectia de viata.
Si cred ca tu ti-ai invat-o.
Nu stiu de ce, uneori cel mai greu este sa ne iertam pe noi...
Dar sa trec la ceea ce este important: drum bun sa ai, noi suntem cu tine :)
Macar tu ai primit o palma de la viata si ai invatat ceva, sunt altii care oricate palme ar primii nu inteleg nimic. Sa ma treceti si pe mine pe lista va rog, iti tinem pumnii.
:)
Trimiteți un comentariu