Nu, n-am patit nimic. Si nici nu v-am uitat. Cum Dumnezeu as putea sa va uit?! Cum ar putea sa va uite bucatile mele de carne, oasele mele si, mai ales, mintea mea, care nu mai avea atunci, alte repere decat cele date de voi, cei care mi-ati ridicat genunchiul de jos, de nu mai stiu cate ori. Fizic, adica.
Mi-am luat doar un timp sa-mi gasesc vorbele (nici acum nu stiu daca le-am gasit), pentru a incepe sa va multumesc personal, voua, celor care mi-ati construit fizic si moral, pasii. A, sa nu uit, ii spuneam Diacriticei, pe drumul ei de intoarcere de la aeroport, ca jumatate din pasii facuti de mine in desert, sunt ai vostri. Sa fiu al dracu' daca va mint. Hopa, iar vorbesc urat, deci sunt bine ( vorba lu' Sam, intr-a doua zi, parca: "ii e foame, se misca, vorbeste urat, deci e bine"). Si-am sa pun si pozele de pe-acolo, sa va puteti bucura de muierea asta strasnica, de-i zice desert.
Da, sunt bine. Datorita voua...
7 comentarii:
Inima brava, fara doar si poate ca esti.
Iar daca esti si bine, asta chiar e minunat.
:)
ce-i mai frumos decat fericirea celuilalt si faptul ca e bine, sanatos?
chiar ma intrebam, omul asta nu mai zice si el ceva?:))
astept sa vad pozele :)..
bine ai revenit !!
Bine ai revenit. Amu asteptam sa dai drumul la povesti..... desi simt ca prima poveste se numeste "Tacere".
şi un vers cules din praful şi paşii deşertului pe lângă poze pentru că, undeva în interior cu toţii suntem poezie.
Bravo, amigo deserticus! Si astept si eu sa-mi trimiti pe mail poznele cu noi!
Welcome back!
lotusul: daca nu termini, o sa incep sa cred :)
29decembrie: credeai ca scapi asa usor? voiai sa strigi pe urma ca nu ma tin de cuvant?
darael: tac ce tac, da'mi dau eu drumul. imediat.
flipi: d-aia zic!
gabi: bravo si tie, prietene! si sa ascultam din nou Highway to hell (pentru cunoscatori, deh). aoleo, am uitat de poze, vine imediat :)
raluca: multumesc
Trimiteți un comentariu