N-are legatura cu nimic din ce mi se intampla. Nicioadata n-a avut. E copilul meu, il cresc de aproape 17 ani si, niciodata, cu o singura exceptie, n-am simtit asta. Atunci, acum 7 ani, pierdusem tot. Mi-a trebuit mult sa ma ridic. Nu mi-e rusine sa spun toate astea, am facut lucruri nedemne. Dar ea a ramas langa mine, sau eu langa ea, nu stiu prea bine. Mi se pare ca e singurul lucru coerent, din viata mea.
Astazi, lumea imi spune ca trebuie sa le arat altora cum sa se ridice... ce ironie..
Tot astazi, simt ca nu mai merge. Intru acolo si ma intreb ce caut intre peretii aia. Care e rostul meu, acolo. Oamenii simt asta si ma trag de maneca, aidoma unui copil care se uita la tine, intrebator.
Da, as putea lua o pauza, dar lucrurile astea nu merg cu pauze. Nu cresti copii cu pauze.
Nu-mi mai vine sa predau. Am spus mereu ca nu sunt un model.
3 comentarii:
nu e o luptă. fă doar ce simţi şi va ştii că tu eşti acolo, nu contează ce faţă arăţi.
pauze nici nu ai nevoie să iei, pentru că toate cad în natural, oricât de ciudat ar păreea asta.
şi da, câteodată cineva trebuie să îţi întindă mâna pentru că mai şchiopătăm din când în când. mai ales când alegi să alergi tot timpul.
vorba ceea e mai dificil să bei din pahar când alergi...
rostul tău e, pur şi simplu, al tuturor e.
...
fara legatura:
singura chestie ramasa in minte, descoperita cand mi se parea ca incep a invata pe altii: "To teach is to learn" (asa scria, asa am scris si yo)
mmmmm... cred ca mai cred ceva: pana la urma ne dorim langa noi oameni, mai mult decat modele
Lumea spune multe ,important este sa iti asculti inima ..de acolo totul vine natural.In aceasta viata niciodata nu luam pauze...timpul trece oricum pe langa sau prin noi. Ai dreptate.. nu esti un model , insa esti un motiv puternic pentru cei din jur .. le oferi speranta..putere ..si incredere de a merge mai departe !
Trimiteți un comentariu