Nour

Cafeaua asta nu-i era pe plac. De fapt, in ultima vreme, putine erau locurile unde putea bea o cafea buna. Langa masa lui statea un batran, cu un hijab murdar, care manca o supa. O manca incet, uneori ii ramaneau resturi in barba, dar le simtea si se stergea constiincios, de fiecare data. Nu s-au privit niciodata in ochi, Armin se simtea rusinat cand batranul se uita spre el, lasand ochii in jos, de parca i-ar fi gresit cu ceva. 

La taraba de peste aflata peste drum, un copil descult si vesel se ruga de o femeie la vreo 35 de ani - intr-un fel ciudat, nu parea a fi maica-sa - sa cumpere niste crabi. Femeia se lasa in genunchi, vorbindu-i cateva clipe copilului, dupa care, luandu-l de mana, pleca din fata tarabei. In spatele ei, pustiul insfaca un peste mic, pe care-l ascunse in buzunarul pantalonului. Vanzatorul se uita dupa el si zambi..

Armin zambi si el, podidit de imaginea in care si el, copil, plimbandu-se pe plaja, fura stavrizi din barcile pescarilor si-i ascundea in slip. Doar stavrizi, ii placea argintiul cu irizatii colorate, ii tinea pana se plictisea de ei, apoi ii arunca la vreo pisica. 

Batranul isi terminase supa si-l chemase pe ospatar, sa plateasca. Armin il opri pe acesta, si-i spuse sa treaca totul in nota lui. Cand afla asta, batranul ii surprinse privirea, si, apropiindu-se de el, isi lasa o mana pe umarul lui, cand vru sa se ridice: a’afiat bashad.. Ramase surprins, nu se astepta sa-i vorbeasca farsi, in Essaouirah si, mai mult, de unde stiuse batranul ca si el era iranian?

Trecuse vreo jumatate de ora, isi terminase cafeaua si inca se temea sa se ridice. Isi spuse ca, mai devreme sau mai tarziu tot va trebui sa faca asta.

...

Nour fusese condamnata la moarte, dupa un proces care se dorise a fi un exemplu, in Qom-ul anilor 78-79. Ulama hotarasera ca facuse trafic de droguri si spionaj contra Revolutiei, dar, de fapt, femeia fusese executata pentru ca avusese indrazneala sa mearga singura, fara burqa, ziua, prin centrul orasului. Era persana doar pe jumatate, maica-sa fiind algerianca, iar taica-su zartosht ascuns. Avusese parte de-o educatie aleasa, invatase mult, mai ales in Franta. Intoarsa in Iran, dupa facultate, incercase din rasputeri sa se opuna corciturii de comunism ultratraditionalist-musulman, care calca in picioare toata cultura persana.

Desi parintii lui Armin aveau o influenta destul de puternica printre autoritati, n-au reusit sa comute pedeapsa. Mullahii si-au vazut razbunata toata rusinea adusa de-un cui in calcaiul Revolutiei. Singura concesie a fost incinerarea femeii dupa spanzuratoare si permisiunea acordata lui Armin, de-a o scoate din Iran. Dupa asta, barbatul a plecat din tara, stabilindu-se in Maroc, amutit si sugrumat de neputinta si rusine.
...

Statea in fata gropii, cu mainile atarnande pe langa el, ca doua aripi de cioara, miscandu-se spasmodic, de parca ar fi avut viata proprie. Era ca si cum in ele se adunasera toata revolta, neputinta si dorul pentru Nour. Fara sa inteleaga de ce, asemui zbaterea necontrolata a mainilor, cu miscarea aceea a jugularei femeii, atunci cand dormea. In somn, Nour nu se misca deloc. Nici macar nu respira, de parca era datoare cu respiratia si amana sa-si plateasca datoria. Doar jugulara ii zvacnea, cu un tupeu inexplicabil, tasnind de-acolo, din mijlocul osului acela, semn ca inca traieste. 

Se intoarse pe calcaie si evita aleea principala, pana la poarta cimitirului. Refuza un taximetrist vioi care-i propusese sa-l duca. Undeva, pe drumul de coasta, un autobuz il ajunse din urma si opri langa el. Cand voi sa plateasca soferului, o mana il impiedica: a’afiat bashad.. 

Armin isi ridica privirea, in momentul in care batranul sofer inchise usa si porni autobuzul..

http://www.youtube.com/watch?v=jxKjOOR9sPU