04.07.2009

poveste cu berze (nu-i a mea - povestea, adica)









Alef Lam Mim. Era candva o casa veche, numita casa de langa moschee.

Si casa aceasta era mare, avea treizeci si cinci de odai. Acolo locuiau de secole, mai multe familii inrudite care slujeau moscheea.
......
Era o dimineata de vineri, la inceputul primaverii. Caldura soarelui era placuta, in gradina plutea mireasma pamantului, iar copacii erau proaspat infrunziti. Aparusera primii muguri. Pasarile zburau din ramura in ramura, cantand parca in cinstea gradinii. Cele doua bunici curatau gradina de ierburile moarte de peste iarna, iar copiii se zbenguiau, ascunzandu-se in spatele copacilor grosi.
De sub un zid batran iesira la iveala o multime de furnici, atat de multe incat acoperisera trotuarul din jurul cedrului batran, asemeni unui covor miscator si roscat.
Mii de furnici tinere se ingramadeau parca sa vada soarele, a carui caldura le mangaia pentru prima data.
Matele casei stateau tolanite langa fantana si observau, de departe, cu mirare, acea gramada miscatoare. Copiii lasara joaca si priveau minunea ce serpuia pe trotuar.
- Bunico, strigara copiii, vino sa vezi!
.....
" povestea noastra s-a incheiat, insa barza nu a ajuns inca la cuibul ei..."

Kader Abdolah, La portile moscheii

later edit: ati observat ca berzele nu stau niciodata acolo unde e prea mult zgomot?

5 comentarii:

Anonim spunea...

si pisica !

Anonim spunea...

explica'mi o chestie: care e de fapt legatura ta cu islamismu?

adica presupun ca nu vine doar din Dune, nu?

intreb pt ca, lately, im a bit into the islamic thingie myself [de ex influentele arabe in muzica electronica in anii 80, etc].

fedaykinn spunea...

el-draa: da, desigur, si pisica. Mare inventie pisicile astea, nu-i asa? :)

strelnikov: hmm, asta ar putea fi o discutie lunga, udata cu ceva bere neagra. De fapt, nu islamismul este neaparat ceea ce-mi da oarece liniste, ci lumea araba veche. Sa zicem ca unele contacte pe care le-am avut cu desertul si nu numai, mi-au dat aceste rosturi. Ar fi ceva de vorbit :)

Anonim spunea...

poate inteleg ceva: desertul mi se pare - teoretic vb - un fel de expresie a perfectiunii [desi n'am ajuns in vreunu so far].

pai cand ajungi prin buc da un semn [mailu e la profile] if u feel like:

http://www.claytoncommercials.com/images/guiness15.jpg

fedaykinn spunea...

strelnikov: da, desertul e un fel de definitie a curateniei, in fata lui nu poti sa minti. esti asa cum esti. Si marea mai are apucaturi de-astea, dar dar doar cand esti in larg.
si da, am sa-ti dau un semn cand ajung in buc, sa golim "cutiuta" aia de bere :)