Nu sunt machidon, desi dupa nume asa ar trebui. Dar nu-s. Al batran a fost oltean de prin Strejesti, iar maica-mea o bulgaroaica turbata. Combinatie mai nenaturala decat asta nu cred sa se mai afle. Poate doar aia dintre un evreu si-un eschimos. Dar am prieteni machidoni. Si machidoance. Barbati simpli, dar nu simplisti, oameni cu care mananc cand mi-e foame si beau cand mi-e e sete.
Am prieteni tatari, care inca mai au apucaturi fermecatoare de huni. Ne intalnim uneori, ne incrucisam sabiile, ne batem ca chiorii si pe urma plecam la baut. Ne uitam si dupa femei, ba chiar poftim la ele. Uneori ma supun unor tataroaice batrane, ca tanti Ghiuli, care si acum, cand ma aflu ditamai hodorogul, ma intreaba de unde vin si unde ma duc si-mi dau baclava, uitandu-se sfredelitor si zambind la mine.
Ospatarii de prin carciumile din Maroc au inceput sa ma cunoasca, se bucura cand ne vedem, imi mai cer cate o tigara fara filtru, eu le dau doua si ei accepta usor jenati, vorbim despre politica si cultura, nici macar nu stim cum ne cheama, doar o patroana de carciuma din Ouarzazate si niste maseuri din Marrakech ma stiu de monsieur Paul.
Am prieteni greci, niste ticniti. Petreceri mai adevarate decat alea facute cu grecii, n-ai sa vezi. Femeile lor nu prea ma atrag, n-am intalnit foarte multe grecoaice frumoase. Da-s aprige rau. Si daca vrei sa ma topesti, pune o grecoaica sa-mi cante. Si-ti dau tot ce vrei.
De fapt, voiam sa spun doar ca Dobrogea rules.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu